Raporturile din familie sunt raporturi educative, cu repersiuni asupra copilului, lucru de care ar trebui sa fim constienti toti parintii. Atitudinile noastre, comportamentele noastre, vorbele noastre, influenteaza atitudinile, comportamentul si modul de a fi ale copiilor nostri.

Vom enumera cateva din posibilele atitudini si comportamente ale parintilor si implicatiile lor in formarea profilului moral al copilului.

Sunt familii care se mandresc cu atitudinea severa fata de copii. Severitatea este, fara indoiala, necesara in raporturile educationale din familie, dar cu masura. Ce se intampla in cazul in care atat mama cat si tata se intrec in a fi severi cu copilul lor, penalizandu-l pentru orice abatere? Copilul va creste timorat de gandul pedepsei, se va preocupa de ascunderea greselilor si, astfel, va simti nevoia sa minta; se va indeparta afectiv de parinti si isi va cauta intelegere si afectivitate in alte parti. Asa se nasc "gastile" si "bandele" de minori sau adolescenti.

Si mai grava este situatia  cand parintii sunt impartiti in "tabere": unul sever si altul indulgent. Intr-un asemenea climat se formeaza viitorul demagog, viitorul ipocrit, trasaturi de personalitate pe care nu si le doreste nici un parinte pentru fiul sau sau fiica sa. De aceea, consideram a fi necesar sa subliniem ca "frontul parintilor"  trebuie sa fie unitar, deoarece altfel, copilul va exploata orice fisura, in detrimentul formarii sale (lucru de care, sigur, el nu este constient).

La polul opus al "familiei severe" se situeaza "familia permisiva", familia in care toti membrii se invartesc in jurul copilului, ca planetele in jurul soarelui. "Clima calda", de multe ori "torida", din asemenea familii, este improprie formarii unor caractere tari. Crescut intr-o asemenea "clima", copilul va ajunge un neajutorat, un egoist, un meschin, caci in familie a invatat ca totul e permis, ca are numai drepturi, celorlalti fiindu-le harazite datoriile. Asemenea copii se adapteaza si se incadreaza cu dificultati mari in colectivele din gradinita, din scoala, sau mai tarziu din universitate sau de la locul de munca. Amintim acestor parinti ca distanta dintre ei si parinti nu trebuie sa fie de natura spatiala sau temporara, ci una de natura morala: bunacuviinta.

Am luat in discutie doua climate educationale extreme pentru a atrage atentia asupra consecintelor lor negative in formarea personalitatii copiilor. Concluzia pare cat se poate de fireasca: dupa cum o clima excesiva (prea calda, prea rece, prea umeda, prea vantoasa) este improprie dezvoltarii normale a vegetatiei, tot asa si climatul educational excesiv (in severitate sau blandete) este daunator formarii unor personalitati armonioase si a unor caractere integre.

Nici unde, poate, mai mult ca aici -in educatie- simtul masurii si al echilibrului nu sunt mai necesare. Parintii ar trebui sa inteleaga bine relatia dintre fapta si masura ei educationala si ca, daca in natura sunt utili si necesari toti factorii meteorologici (caldura dar si frigul, ploaia dar si seceta, vantul dar si alcamia) tot asa si in climatul educational sunt necesare toate ipostazele acestuia (severitatea -dar si blandetea, afectivitatea -dar si sobrietatea, larghetea -dar si strictetea), toate insa cu masura si la timp, orice exces fiind pagubitor in sfera formarii umane.

Conf. Dr. Ion Dragan