Raporturile din familie sunt raporturi educative, cu repersiuni asupra copilului, lucru de care ar trebui sa fim constienti toti parintii. Atitudinile noastre, comportamentele noastre, vorbele noastre, influenteaza atitudinile, comportamentul si modul de a fi ale copiilor nostri.

Vom enumera cateva din posibilele atitudini si comportamente ale parintilor si implicatiile lor in formarea profilului moral al copilului.

Sunt familii care se mandresc cu atitudinea severa fata de copii. Severitatea este, fara indoiala, necesara in raporturile educationale din familie, dar cu masura. Ce se intampla in cazul in care atat mama cat si tata se intrec in a fi severi cu copilul lor, penalizandu-l pentru orice abatere? Copilul va creste timorat de gandul pedepsei, se va preocupa de ascunderea greselilor si, astfel, va simti nevoia sa minta; se va indeparta afectiv de parinti si isi va cauta intelegere si afectivitate in alte parti. Asa se nasc "gastile" si "bandele" de minori sau adolescenti.

Si mai grava este situatia  cand parintii sunt impartiti in "tabere": unul sever si altul indulgent. Intr-un asemenea climat se formeaza viitorul demagog, viitorul ipocrit, trasaturi de personalitate pe care nu si le doreste nici un parinte pentru fiul sau sau fiica sa. De aceea, consideram a fi necesar sa subliniem ca "frontul parintilor"  trebuie sa fie unitar, deoarece altfel, copilul va exploata orice fisura, in detrimentul formarii sale (lucru de care, sigur, el nu este constient).

La polul opus al "familiei severe" se situeaza "familia permisiva", familia in care toti membrii se invartesc in jurul copilului, ca planetele in jurul soarelui. "Clima calda", de multe ori "torida", din asemenea familii, este improprie formarii unor caractere tari. Crescut intr-o asemenea "clima", copilul va ajunge un neajutorat, un egoist, un meschin, caci in familie a invatat ca totul e permis, ca are numai drepturi, celorlalti fiindu-le harazite datoriile. Asemenea copii se adapteaza si se incadreaza cu dificultati mari in colectivele din gradinita, din scoala, sau mai tarziu din universitate sau de la locul de munca. Amintim acestor parinti ca distanta dintre ei si parinti nu trebuie sa fie de natura spatiala sau temporara, ci una de natura morala: bunacuviinta.