|
Daca progresele civilizatiei au permis proclamarea egalitatii dintre barbat si femeie, aceasta egalitate este mai mult de ordin juridic si social si se refera la drepturile la munca, la retributii egale, la ocuparea unor functii pentru ca din punct de vedere biologic exista o deosebire fundamentala intre sexe, atributele barbatului fiind forta si indrazneala, iar cele ale femeii bunatatea, sensibilitatea. Femeia este aceea care, transmitand viata, asigura permanenta generatiilor si, deci, viitorul omenirii. Pentru aceasta mare opera de permanentizare a umanitatii, femeia merita o deosebita consideratie, mai ales ca opera ei este mult superioara celor mai reusite opere ale celor mai ilustri artisti. De acest adevar trebuie sa fie convinsa toata lumea si in primul rand femeia, care, constienta fiind de marea forta creatoare care salasuieste in fiinta sa, sa nu o minimalizeze, ci sa o puna in valoare in interesul ei personal, al familiei si al societatii. In interesul ei, in primul rand, pentru ca un copil este implinirea femeii. Numeroase cercetari au dovedit clar ca organismul acesteia nu ajunge la deplina sa dezvoltare fizica si psihica decat in urma unei sarcini duse la termen, care, prin profundele modificari pe care le produce in intregul organism, atat prin intermediul glandelor endocrine, cat si prin solicitarile crescute pe care le impune tuturor organelor, duce la deplina maturizare a intregii sale fiinte, asigurandu-i sanatatea pentru tot restul vietii. Sunt femei care refuza sa accepte sarcina, invocand motive de sanatate, motive estetice, de ordin material. E un lucru bine stabilit ca o sarcina dusa la termen, nu numai ca nu tulbura sanatatea femeii, dar vindeca o serie de afectiuni generale si locale (debilitate fizica, tulburari endocrine, dureri la contact sexual si la menstruatie, etc). Nici teama unor femei ca sarcina le-ar defavoriza din punct de vedere estetic, prin deformarea pe care le-ar produce-o, nu e justificata. La femeia constienta de importanta rolului ei de mama, chiar evidenta sarcinii ii confera o atitudine de superioritate, de noblete, care inspira respect si admiratie, iar circulatia sangelui, mai activa in timpul sarcinii, da tenului gravidei un colorit special, ochilor ei o stralucire in plus, evidentiind adevarata frumusete feminina.
Pentru trainicia unei casnicii copilul este o necesitate vitala, el este elementul de sudura intre soti, care le da si un scop in viata. O casnicie fara copii este ca un vas care pluteste fara nici un tel pe apele intinse ale oceanului si, deseori, nu rezista incercarilor vietii. A refuza sarcina, dar mai ales prima sarcina, sub diverse motive (lipsa conditiilor materiale, a locuintei, varsta prea tanara, etc) este o mare greseala, care se plateste deseori cu o sterilitate pentru tot restul vietii si cu distrugerea fericirii casnice. In mod firesc, un cuplu tanar trebuie sa aduca pe lume copii in interesul familiei si al societatii. Tineretea este cu precadere varsta conceptiei, cand ambii parinti au organisme viguroase; pentru femeia tanara purtarea sarcinii si nasterea sunt usoare si sansele de a aduce pe lume copii sanatosi sunt maxime. Femeia tanara trebuie sa mai stie ca prin copii familia se uneste mai strans, barbatului i se dezvolta simtul de raspundere al unui tata si isi respecta sotia, ca mama. O familie cu copii are alta stabilitate, decat legatura sterila, care lasa mai tarziu doi oameni batrani, singuri pe lume. Sunt casnicii care s-au hotarat de la inceput sa se limiteze la un singur copil. Copilul unic nu este o atitudine inteleapta si experienta arata ca acest copil, lipsit de prezenta fratilor, pune grave probleme de adaptare la viata in colectivitate, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. De obicei unde creste un copil cresc si mai multi. Fratii nu se vor simti niciodata singuri, intre ei se naste sentimentul de intr-ajutorare si dragoste; atentia parintilor nu se concentreaza numai asupra unui singur copil, care devine rasfatat, izolat de lume, cocolosit de teama de a nu-l pierde si egoist. Desigur ca nu toti parintii au conceptii morale care sa-i determine la acceptarea unui numar mare de copii. Nu insuficienta conditiilor material poate fi o justificare pentru o limitare prea stricta a numarului de copii, fapt dovedit tocmai de familiile cu multi copii. Dar fiecare copil, ca viitor cetatean, are si o importanta de ordin social. Un popor nu poate supravietui si nu se poate impune pe plan international daca nu are o natalitate care sa-i asigure un spor natural corespunzator dezvoltarii sale social-economice. Daca pastrarea sarcinii este utila din toate punctele de vedere, refuzul acesteia este daunator iar intreruperea ei este legata de multe riscuri pentru sanatatea femeii.
Conf.dr. Vasile Achim
|