Ochiul este unul dintre cele mai de pret organe de simt ale omului. La nivelul lui se gasesc receptorii analizatorului vizual, care, la om si la mamiferele superioare, este adaptat vederii binoculare, adica, privind cu amandoii ochii un obiect, la nivelul scoartei cerebrale se formeaza o singura imagine a lui: la nivelul creierului se produce asa-zisa fuzionare a celor doua imagini ale obiectului privit cu amandoi ochii. Fuziunea este un reflex inascut.

Pentru ca scoarta cerebrala sa perceapa un singur obiect este necesara o integritate anatomica si dioptrica a celor doi ochi, o integritate a elementelor motorii (a muschiului globului ocular) si existenta unui camp de vedere binocular. Sistematizand studiul vederii binoculare, s-au stabilit trei grade sau etape ale vederii binoculare care permit aprecierea acestei functii, si anume: vederea simultana a imaginilor, fuziunea sau contopirea celor doua imagini si vederea stereoscopica sau vederea in relief.

Cea mai importanta tulburare functionala a vederii binoculare se produce in strabism (convergent, divergent sau vertical), deviere manifesta sau intermitenta a ochilor. Mai frecvent aceasta dereglare apare la prescolari, deoarece la aceasta varsta vederea binoculara nu este consolidat. Strabismul poate aparea initial intermitent, numai in anumite conditii - febra, oboseala - ca apoi sa devina permanent. Devierea ochilor spre nas caracterizeaza strabismul convergent, ce reprezinta grupul cel mai mare al tulburarilor oculo-motorii. Devierea in afara a ochilor este caracteristica strabismului divergent. Strabismul nu reprezintanumai o tulburare de ordin estetic, ci si un dezechilibru oculo-motor si senzorial, adica o tulburare a vederii binoculare.

In ceea ce priveste varsta aparitiei strabismului, aceasta este foarte variata. Strabismul aparut in primul an de viata ascunde cel mai frecvent o leziune organica sau un deficit motor, de exemplu, paralizie a unui muschi, miopie, o afectiune oculara congenitala. De aceea, la aceasta varsta examenul oftamologic trebuie sa fie cat mai precoce, inca de la depistarea primelor semne de catre parinte sau medicul pediatru. Strabismele aparute dupa varsta de doi ani, asa-zise strabisme cu debut tardiv, ascund, in general, un viciu de refractie. Depistarea precoce a viciilor de refractie si corectarea lor cu ochelari sunt absolut necesare pentru o vedere buna si o vedere binoculara de calitate.

O categorie foarte importanta o reprezinta strabismele monoculare, adica devierea intr-o parte sau alta a unui singur ochi. Aceste strabisme pun o problema importanta, si anume, aceea a ambliopiei, care este scaderea vederii la un ochi prin nefolosinta. In acest caz, prezentarea cat mai precoce la medic este absolut necesara atat pentru prevenirea instalarii ambliopiei, cat si pentru instituirea unui tratament adecvat si din timp atunci cand s-a instalat.

Tratamentul strabismului este foarte complex si trebuie aplicat in jurul varstei de 3 ani. Pe perioada lui, care este de lunga durata, este nevoie de o buna cooperare mai intai cu parintii si apoi cu copiii. Tratamentul cuprinde etape obligatorii: tratamentul medical optic (cu ochelari), ortoptic (in cabinetele specializate) si, de la caz la caz, chirurgical.

Tratamentul medical in strabismul varstelor mari este de mai mica importanta, deoarece posibilitatile terapeutice sunt mai scazute.

Dr. Doina Dinu