Pana la introducerea substantelor concepute si sintetizate de om, terapeuticii medicamentoase i-au stat la dispozitie o serie de leacuri obtinute din mediul inconjurator, ca substante minerale, parti vegetale si produse de origine animaliera.

In fiecare specie de planta medicinala folosita in terapeutica, exista cel putin o substanta-doua active. Astfel, se pot distinge trei categorii de substante caracteristice lor: principiile biologice active, la care s-a stabilit efectul asupra diferitelor organisme sau structuri vii (ca de exemplu, cele antibiotice, citostatice, de stimulare a diviziunii celulare); principii farmacologice active, la care se cunoaste efectul asupra animalelor sau al organismului uman (ca de exemplu, cele cu rol deprimant sau stimulator asupra sistemului nervos central); principiile terapeutice active, care – dotate fiind cu efecte din cele doua categorii – pot fi realmente utilizate la obtinerea de medicamente.

Cele trei categorii nu se suprapun in mod obligatoriu: se cunosc, de exemplu, foarte multi compusi vegetali care opresc diviziunea celulara dar nu pot fi folositi in terapeutica fiindca doza in care ar putea opri formarea sau raspandirea de tumori este prea toxica (sunt deci substante biologic active, nu si terapeutic active).

In continuare, sunt prezentate efectele principiilor active ale unor plante medicinale mai cunoscute.

Musetelul – in aceasta planta medicinala se gasesc compusi cu efect antiinflamator de contact (spre deosebire de medicamentele antiinflamatoare sistemice), care actioneaza mai ales asupra mucoaselor, in functie de modul de aplicare (la nivelul organului vizual, al cavitatii bucale, stomacului, intestinului gros, etc.).

Teiul este un usor sedativ, dar se recomanda si in stari de raceala, mai ales insotite de febra.

Izma prezinta actiune coleterica (mareste volumul bilei pe care o fluidifica) si are un efect colecistokinetic (declansand contractiile fiziologice ale veziculei biliare in diskinezii), fiind indicata in colecistopatii cronice. Ea poate fi folosita si in vederea reducerii senzatiei de greata la gravide, cand se consuma cantitati mici de ceai neindulcit, neincalzit, de repetate ori.

Anghinarea are un efect similar cu cel al izmei, prin normalizarea eliminarii bilei din colecist, ceea ce poate servi si la prevenirea constipatiei datorate colecistopatiei cronice.

In general, plantele medicinale administrate sub forma de extract adipos (ceai) sunt destinate utilizarii mai indelungate, fiind vorba de actiuni blande. Cele ce contin principii puternic active (cardiotonice, antihipertensive, spasmolitice, uterotonice, etc.) sunt conditionate sub forma unor medicamente prin care se asigura o dozare exacta (comprimate, picaturi, supozitoare, solutii injectabile).

Reactii adverse sunt posibile la toate medicamentele dar, prin forta imprejurarilor, foarte rar la cele cu efect bland – cum ar fi ceaiurile medicinale – si mai frecvent la cele cu actiune puternica. Unele reactii nedorite sunt previzibile si aproape inevitabile, insa nu pot fi complet excluse la nici un produs vegetal. O atentie deosebita merita cercetarile care dovedesc un efect nociv in cazul unor specii de plante care pana in anii din urma nu au fost considerate ca toxice, consecinte grave in urma eventualei utilizari manifestandu-se mai tarziu.

Terapia naturista se situeaza undeva intre modul de viata stiintific si terapeutica propriu-zisa. Majoritatea modalitatilor terapeuticii naturiste asigura aplicarea conceptului de medicina preventiva. Terapia naturista se adreseaza maselor celor mai largi ale populatiei, pe cand terapeutica medicamentoasa, care face apel la arsenalul de produse puternic active, ramane o rezerva pentru cazurile ce necesita realmente interventii radicale.

Prof. Dr. Doc. Gabriel Racz