Necesitati estetice, medicale, profesionale si practice determina inlocuirea ochelarilor clasici cu lentile de contact, prezente in optica medicala din jurul anilor 1950. Confectionate din sticla sau metacrilat, primele lentile erau dure, provocau la multi purtatori iritatii si leziuni corneene si nu permiteau purtarea lor decat 2-4 ore. In 1960, prof.dr. Karel Wichterlo a realizat lentile de contact mulante si hidrofile, mult superioare celor precedente, prin utilizarea metacrilatului de metal transpex, care, combinat cu solutii uleioase, da posibilitatea inmuierii lor cand vin in contact cu lacrimile. S-au descoperit noi tipuri de lentile de contact care necesita un timp de acomodare de 15 minute si pot fi purtate continuu, chiar si in timpul somnului, toleranta lor fiind atat de buna incat dupa un timp purtatorul nu le mai simte. Exista doua feluri de lentile de contact mulante: cu absorbtie de 40% apa (folosite la corectarea vederii) si cu absorbtie de 70% apa (cu rol terapeutic, avand un suport de medicamente sau pansamente care se utilizeaza in spitale, sub supravegherea medicului).

Prezenta si dezvoltarea fatului produce schimbari multiple in organismul matern. La acest proces fiziologic participa, prin schimbari morfologice si functionale, si aparatul urinar. Astfel, creste volumul renal iar caile de excretie (calice, bazinet, ureter) se dilata. Rinichiul se mareste in medie, cu 1 cm lungime, ca o compensare a cresterii volumului vascular renal, iar sistemul de evacuare (caile de excretie) se dilata, prin aportul marit de urina si prin peristaltismul diminuat, urmare a efectului relaxant al musculaturii produs de progesteron (un hormon produs in timpul sarcinii). Aceste modificari apar precoce, la 3 luni de sarcina si sunt la apogeu spre sfarsitul acesteia. Dilatarea conduce la staza urinara, al carei rol favorizant al infectiilor este bine cunoscut in urologie. Dupa nastere, modificarile se reduc treptat. In cazul rinichiului descresterea in volum se produce in cca 6 luni. Uterul, in crestere continua, odata cu dezvoltarea sarcinii, deplaseaza vezica urinara in sus si, din pelvina, aceasta devine abdominala. Capacitatea ei creste, tot ca un rezultat al atoniei determinate de progesteron. Uretra se alungeste, ca urmare a deplasarii vezicii urinare.

La scurt timp dupa conceptie, filtrarea glomerulara creste cu 30-50% peste valorile avute inaintea sarcinii. Aceasta asigura o eliminare adecvata a substantelor nocive produse in exces in aceasta perioada, prin adaugarea metabolismului fetal la cel matern. In medie, o femeie sanatoasa castiga in timpul sarcinii aprox. 12,5 kg in greutate, care este repartizata intre fat, placenta, lichid amniotic, uter, dezvoltarea sanilor, marirea volumului sanguin si a masei grasoase. In organismul matern se produce o retentie de apa urmare a retentiei de electroliti, intre care sodiul detine rolul fruntas.

Responsabilitatea conducerii autovehiculelor este nu numai personala, ci si colectiva. Ea implica pastrarea treaza a tuturor aptitudinilor necesare sigurantei traficului. Cei ce se aseaza la volan trebuie sa stapaneasca perfect vehiculul pe care il conduce, dar pentru aceasta trebuie sa fie, in primul rand, stapan pe propriul organism, care trebuie sa-si mentina capacitatea de a actiona in orice conjunctura in modul cel mai favorabil.

Este bine cunoscut ca unele stari de comportament (nervozitate, agresivitate, impulsivitate), precum si unele stari patologice (boli psiho-nervoase, ca epilepsia si altele) pot cauza accidente prin pericolul pierderii cunostiintei sau incapacitatea de a actiona corespunzator in situatiile impuse de trafic. Acestea sunt cu exigenta luate in considerare la eliberarea carnetului de conducere si la controalele medicale efectuate periodic, conducatorilor auto, aparitia unor boli care pericliteaza siguranta in circulatie fiind determinanta pentru interdictia de conducere. Chiar si atunci cand sub acest aspect toate sunt in ordine, pot surveni situatii neasteptate, cand, fie din neglijarea unor reguli cunoscute (interdictia totala a consumului de alcool), fie din necunoasterea lor (efectele neasteptate ale unor medicamente administrate), conducatorii auto sunt pusi in situatii care nu le mai pot da siguranta asupra volanului.

Vitaminele sunt factori deosebit de importanti, necesari in cantitati mici sau foarte mari, zilnic cateva miligrame sau micrograme, pentru buna functionare a organismului si mentinerea sanatatii. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea, in special in inaltime. Intervin si in reglarea diverselor metabolisme si a unor functii ale organelor si sistemelor din organism. Unele au relatii functionale cu glandele endocrine, iar altele indeplinesc si actiuni fiziologice specifice fiecarei vitamine, ceea ce face, in caz de carenta sau de exces vitaminic, sa apara boli sau tulburari caracteristice.

Se cunosc 24 vitamine clasificate in: vitamine liposolubile (A, D, E, F, K) si vitamine hidrosolubile, cu doua grupe: 1) grupa B cu 17 vitamine si 2) grupa C cu doua vitamine.

Tinerele trebuie convinse ca intemeierea familiei este tot asa de importanta ca si alegerea profesiei si ca orice greseala in acest domeniu se repercuteaza asupra vietii si sanatatii lor, asupra vietii si sanatatii propriilor copii.

Prevenirea esecului matrimonial include inainte de toate, pentru fiecare tanar, o evaluare scrupuloasa, reala a propriilor disponibilitati sau, asa cum se spunea in limbajul atat de adevarat al strabunilor nostri, un tanar poate sa se casatoreasca, daca este ”copt”, adica daca este pregatit din toate punctele de vedere – fizic, psihic, material, cultural, chiar sanitar – pentru a face acest pas hotarator in existenta lui. Viata arata ca nesocotirea unora dintre factorii amintiti pune in primejdie institutia casatoriei, viata si sanatatea, fizica si mintala, a partenerilor, dar mai ales a copiilor acestora.

Unii tineri considera sub acest raport ca numai dupa incheierea studiilor, numai dupa obtinerea unui statut economic bine consolidat pot proceda la cautarea si alegerea partenerului, a partenerei de viata. Ei ignora importanta acestor ani ai tineretii pentru bucuriile vietii de familie, pentru sanatatea si echilibrul copiilor lor.

Raporturile din familie sunt raporturi educative, cu repersiuni asupra copilului, lucru de care ar trebui sa fim constienti toti parintii. Atitudinile noastre, comportamentele noastre, vorbele noastre, influenteaza atitudinile, comportamentul si modul de a fi ale copiilor nostri.

Vom enumera cateva din posibilele atitudini si comportamente ale parintilor si implicatiile lor in formarea profilului moral al copilului.

Sunt familii care se mandresc cu atitudinea severa fata de copii. Severitatea este, fara indoiala, necesara in raporturile educationale din familie, dar cu masura. Ce se intampla in cazul in care atat mama cat si tata se intrec in a fi severi cu copilul lor, penalizandu-l pentru orice abatere? Copilul va creste timorat de gandul pedepsei, se va preocupa de ascunderea greselilor si, astfel, va simti nevoia sa minta; se va indeparta afectiv de parinti si isi va cauta intelegere si afectivitate in alte parti. Asa se nasc "gastile" si "bandele" de minori sau adolescenti.

Si mai grava este situatia  cand parintii sunt impartiti in "tabere": unul sever si altul indulgent. Intr-un asemenea climat se formeaza viitorul demagog, viitorul ipocrit, trasaturi de personalitate pe care nu si le doreste nici un parinte pentru fiul sau sau fiica sa. De aceea, consideram a fi necesar sa subliniem ca "frontul parintilor"  trebuie sa fie unitar, deoarece altfel, copilul va exploata orice fisura, in detrimentul formarii sale (lucru de care, sigur, el nu este constient).

La polul opus al "familiei severe" se situeaza "familia permisiva", familia in care toti membrii se invartesc in jurul copilului, ca planetele in jurul soarelui. "Clima calda", de multe ori "torida", din asemenea familii, este improprie formarii unor caractere tari. Crescut intr-o asemenea "clima", copilul va ajunge un neajutorat, un egoist, un meschin, caci in familie a invatat ca totul e permis, ca are numai drepturi, celorlalti fiindu-le harazite datoriile. Asemenea copii se adapteaza si se incadreaza cu dificultati mari in colectivele din gradinita, din scoala, sau mai tarziu din universitate sau de la locul de munca. Amintim acestor parinti ca distanta dintre ei si parinti nu trebuie sa fie de natura spatiala sau temporara, ci una de natura morala: bunacuviinta.

In lumea complexa, solicitanta, in care traim, familia reprezinta o ambianta in care solicitudinea si intrajutorarea sunt linii directoare de conduita, obligatorii pentru toti membrii care o alcatuiesc. Distorsiunile relationale din familia tanara nu trebuie acceptate si, cu atat mai mult, cultivate. Pentru a preveni astfel de situatii este necesar ca tinerii soti, ca si parintii lor, sa depuna toate eforturile care au ca scop pastrarea nealterata a imaginii fiecaruia dintre ei, in toate imprejurarile vietii in doi. Prevenirea acestor situatii se poate asigura prin respectarea urmatoarelor cerinte:

1. Hotararea de a convietui ii obliga pe soti, in mod egal, de a stabili in comun toate hotararile, ce privesc viata de familie, incepand cu cheltuielile curente efectuate zilnic, cu achizitionarea diferitelor bunuri pentru familie si terminand cu programul comun al membrilor familiei;

2. Renuntarea la obiceiurile particulare, cu care fiecare dintre soti vine in familie, partial sau total, daca asa este mai bine, daca interesele familiei si dorinta celuilalt partener o cer;

3. Intransigenta, lipsa de suplete, de intelegere a trebuintelor celuilalt pot genera conflicte si tensiune de natura sa perturbe si sa destrame cele mai alese si mai puternice sentimente;

4. Unul dintre factorii care poate aduce serioase prejudicii vietii in doi este lagat de carente care tin de onestitate. Puternicul sentiment al dragostei, care sta la baza incheierii casatoriei, poate fi umbrit, daca unul sau altul dintre soti nu manifesta in permanenta deplina sinceritate fata de celalalt, indiferent de domeniul sau de subiectul pus in discutie;

Paralel cu activitatea de cunoastere a elevilor ne-am straduit sa cunoastem cat mai bine fiecare parinte, pentru a ne canaliza activitatea spre cele mai adecvate si eficiente forme de munca in procesul instructiv-educativ. Ni s-a confirmat inca o data ca unii parinti vin in fata dascalului convinsi fiind ca au un copil foarte bine pregatit, altii asteapta minuni de la scoala, in cel mai scurt timp, si numai putini dintre ei isi vad copilul asa cum e.

La inceputul fiecarui an scolar am avut in vedere urmatoarele:

 -copii de aceasta varsta se modeleaza usor;

 -fiecare copil are ceva bun in el, care trebuie valorificat;

 -munca cea mai grea a unui dascal este munca cu parintii, munca ce trebuie sa stea permanent in atentia acestuia.

In sedintele cu noii nostri colaboratori am urmarit, in primul rand, formarea colectivului si indrumarea tututor celorlalti parinti spre efortul de a-si cunoaste real copiii si de a-i aprecia ca atare, aratandu-le greutatile posibile ca si diferitele cai de depasire a acestora, diferenta dintre scoala si gradinita, intelegerea semnificatiei notarii.

Am luptat sa dovedim ca noi, dascalii, vom aprecia calitatile, partile bune ale fiecarui copil, ca fiecare elev va fi indrumat si ajutat in aceeasi masura sa-si depaseasca greutatile inceputului de drum, notarea lor fiind facuta, fara exceptie, de la 1 la 10 pentru toate obiectele si pentru toti elevii.

Multe mame, sau viitoare mame, mi-au pus intrebari despre copii lor inainte sa ii conceapa, cand ii aveau in pantece sau dupa ce au fost nascuti. Am gasit de cuviinta sa raspund la cateva.

- “Femeia este doar pe jumatate mama daca nu-si alapteaza copilul.” Ce argumente sustin acest dicton?

Alaptarea la san se bazeaza pe un ansamblu de reactii hormonale, neurologice si psihice, care dau femeii o integritate functionala, favorizand o activitate mai buna a tututor organelor. Este dovedit faptul ca femeia care alapteaza are o mai buna rezistenta antiinfectioasa, un tonus mai puternic la stresul cotidian si o supraveghere imunologica anticanceroasa.

- Ce semnificatie poate avea plansul la sugar?

Lipsa limbajului la sugar nu constituie o ruptura a legaturii acestuia cu parintele. Reactiile copilului, expresiile monosilabice, timbrul, tonalitatea, mimica, reprezinta o paleta larga de exprimare a nevoilor lui fiziologice si psihologice, de mai multe ori mai fidela decat limbajul.

Colicile abdominale, miscarile de deglutitie in sec inseamna solicitare la drepturi alimentare; plansul nervos, reactional, cu miscari bruste din picioare se traduce prin invitatie la igiena locala, adica se cer schimbate scutecele; plansul a jale, insotit de gangurit, se traduce prin nevoie de a se crea conditii pentru somn (fara lumina, fara zgomot); anorexia (lipsa poftei de mancare), varsaturile cu caracter spastic, refuzul de comunicare afectiva cu parintii pot insemna sentimentul de ranchiun pentru un abandon partial sau complet; plansul dureros, violent, in reprize, ocazionat mai ales de deglutitie orienteaza spre durere auriculara, deci spre otita. Sigur, sunt si altele.