Vitaminele sunt factori deosebit de importanti, necesari in cantitati mici sau foarte mari, zilnic cateva miligrame sau micrograme, pentru buna functionare a organismului si mentinerea sanatatii. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea, in special in inaltime. Intervin si in reglarea diverselor metabolisme si a unor functii ale organelor si sistemelor din organism. Unele au relatii functionale cu glandele endocrine, iar altele indeplinesc si actiuni fiziologice specifice fiecarei vitamine, ceea ce face, in caz de carenta sau de exces vitaminic, sa apara boli sau tulburari caracteristice.

Se cunosc 24 vitamine clasificate in: vitamine liposolubile (A, D, E, F, K) si vitamine hidrosolubile, cu doua grupe: 1) grupa B cu 17 vitamine si 2) grupa C cu doua vitamine.

Organismul omului le primeste prin alimente din regnul animal sau vegetal fie ca vitamine active, fie ca provitamine (substante care, in organism, vor fi transformate in vitamine active). Prepararea culinara (fierbere, coacere), modul de pastrare a alimentelor (expunere la lumina, frig) pot sa distruga pana la 40-50% din unele vitamine. In organismul omului sanatos, provitamina D inactiva din piele este transformata in vitamina D3 activa, sub actiunea razelor ultraviolete (RUV) solare. Mici cantitati din vitamina K, F si din unele din grupa B sunt sintetizate prin actiunea florei microbiene din intestin (enterosinteza). Dar sinteza nu acopera necesarul vitaminic, nici nu este constanta (in caz de lipsa de expunere la RUV solare, si de consum de antibiotice cu spectru larg, sau/si sulfamide care distrug bacteriile vitaminoformatoare).

Intr-o alimentatie rationala, corespunzatoare varstei si corect preparata, fiinta umana primeste zilnic vitaminele necesare, in cantitati suficiente si in anumite proportii intre ele - "in echilibrul vitaminic". Astfel, cu alimente ca lapte si branza, carne, organe sau peste, grasimi (unt, ulei), oua, paine si derivate cerealiere (fainoase, gris, malai, orez), legume si fructe (de preferat "crude", nepregatite culinar), nevoile de vitamine ale fiintei umane sunt acoperite. Exceptii: sugarul in primele 2 luni de viata, alimentat numai cu lapte de vaca sau cu lapte praf, nu primeste vitamina C, ceea ce impune administrarea de fiole de vitamina C; copilul de la nastere si pana la 2 ani nu primeste suficienta vitamina D, ceea ce impune administrarea ei, incepand de la varsta de 7-10 zile.

Carentele vitaminice - Avitaminoza sau Hipovitaminoza - pot fi induse de: aport vitaminic alimentar absent sau insuficient, asociat sau nu cu sinteza insuficienta sau absenta a unor vitamine sintetizate in organism; rezorbtie deficitara in intestin (in caz de diaree cronica sau alte boli ale intestinuluim, in boli hepatobiliare s.a); cresterea nevoilor in unele boli sau in covalescenta lor.

Hipervitaminoza, indusa de un aport vitaminic mare sau foarte mare, este exceptionala, chiar imposibila pentru unele vitamine; este produsa de un consum mare de vitamine prin produse medicamentoase.

Diagnosticul de Avitaminoza si Hipervitaminoza se formeaza pe baza istoricului imbolnavirii si a simptomelor prezentare de bolnav si se precizeaza prin test clinic: disparitia si reaparitia simptomelor la suprimarea sau administrarea vitaminei banuite, sau prin teste de laborator specifice.

VITAMINA A

Avitaminoza si hipovitaminoza. Simptome: piele uscata, cenusie, cu descuamatie si hiperkeratoza (”bobite” mici care dau aspect de ”razatoare”); par uscat, sfaramicios; unghii striate longitudinal; infectii oculare, cutanate, respiratorii; anorexie; stagnarea cresterii. Cand carenta se prelungeste, dupa 3 saptamani pana la cel mult 3 luni, se adauga manifestarii oculare (scaderea acuitatii vizuale la lasatul serii, accident survenind adeseori primavara, uneori ca singura manifestare; uscarea corneei si conjunctivei, secretie lacrimala vascoasa; ramolirea, ulceratia si perforarea corneei). Daca se administreaza la timp doza necesara de vitamina, totul intra in ordine. Daca s-a produs ulceratia corneei, vederea poate fi compromisa.

Hipervitaminoza. Administrarea timp prelungit de vitamina A – uneori si in doze mai mari – determina formarea cronica, manifestata prin: uscaciunea pielii si descuamarea ei, uscaciunea mucoaselor (nazala, etc.), par friabil, gingivita cu sangerari ale gingiilor; scaderea rezistentei la infectie; iritabilitate. Caracteristice sunt tumefactiile dureroase la antebrate si la gambe cu hiperostoze cu aspect radiologic caracteristic – modificari ireversibile; oprirea cresterii in inaltime daca s-a produs osificarea prematura a cartilagiilor de crestere. La sugari exista o forma acuta: la 6-24 ore dupa administrarea unei doze mari, indeosebi in injectie intramusculara, fontanela anterioara deschisa se bombeaza, copilul este agitat, are febra, varsaturi. Daca fontanela este inchisa, apar convulsii. La gravide, dozele mari constituie risc de malformatii la fat.

VITAMINELE D

Sunt utilizate in medicina: vitamina D2 (calciferol) si vitamina D3 (colicalciferol).

Carenta survine la copilul caruia nu i s-a administrat vitamina D incepand de la ziua a 7-a la a 10-a de viata si pana la 2 ani, in doze si ritm  prescrise de medic. Dar administrarea este posibila si mai tarziu, la copilul mare, chiar si la adult.

Avitaminoza si hipovitaminoza se manifesta prin rahitism, simptomul decalcifierii osoase aparand de obicei intre lunile a 3-a si a 6-a de viata, fiind mai evidente intre 6 si 12 luni; rareori debuteaza dupa 2 ani.

Hipervitaminoza. O doza de vitamina D administrata in injectie intramusculara sau pe gura, determina forma acuta cu: anorexie, varsaturi, constipatie, poliurie, transpiratii abundente. Doze mai mici, dar repetate des si prelungit, determina forma cronica: anorexie rebela si refuz de a manca, polidipsie (bea mult) si poliurie (urineaza des si mult); constipatie, agitatie, oprirea cresterii; calcifierea tesuturilor moi, a aortei si arteriolelor renale, iar in final insuficienta renala.

VITAMINA E

Considerata "vitamina a reproducerii si fertilitatii", indispensabila pentru functionarea normala a testiculelor si ovarelor, indeplineste si alte functii in organism. Carenta ei nu exista la omul sanatos, cu alimentatie normala, dar poate sa apara cand acesta are leziuni hepato-biliare. Simptome: distrofii musculare; necroza hepatica. La gravide: leziuni vasculare ale placentei si moartea fatului in uter prin asfixiere.

Hipervitaminoza poate sa apara consecutiv administrarii repetate de doze mai mari de vitamina E, recomandata in tratamentul unor numeroase si variate afectiuni, inclusiv adenomul de prostata (pe care il poate influenta favorabil). La barbat se manifesta prin oligospermie si azoospermie (lipsa spermatozoizilor), iar la femeie prin involutia ovarelor si tulburari ale ciclului menstrual.

VITAMINA F

Se gaseste mai mult in uleiul de soia si de floarea soarelui, dar si in alte alimente, astfel incat nevoile sunt acoperite. Este sintetizata in intestin. Carenta - exceptionala - poate sa provoace tulburari cutanate, mai ales eczema si caderea parului, tulburari care dispar la administrarea de vitamina F.

VITAMINELE K

Sunt vitamine "antihemoragice": K1, K2 si K3 (produs sintetic). Carenta este exceptionala. Poate sa apara chiar cu aport alimentar suficient, in caz de insuficienta de sinteza intestinala in: diaree prelungita, consum oral de antibiotice cu spectru larg si sulfamide, icter obstructiv (absenta caii biliare impiedicand absorbtia vitaminei K din intestin), in tratamente prelungite cu aspirina, salicilat de sodiu s.a.

Pentru a preveni "boala hemoragica a nou-nascutului", i se administreaza vitamina K3; de asemenea, parturientei.

Hipervitaminoza apare la nou-nascuti, de obicei prematur, dupa administrarea unei doze de vitamina K3 mai mare decat necesara, ceea ce determina hemoliza si icter nuclear foarte grav.

VITAMINELE B

Vitamina B1 (tiamina, aneurina)

Alimentatia rationala acopera nevoile de B1.

Avitaminoza – boala Beriberi – nu exista in Romania.

Hipovitaminoza – carenta moderata – este cauzata de: aport alimentar insuficient, tulburari in absorbtia intestinala, alimentatie cu exces de fainoase, zaharoase, orez si insuficienta altor alimente. De asemenea, de stari si boli care necesita un aport crescut de B1: sarcina, alaptarea, diabetul zaharat, hipertiroida, bolile infectioase, surmenajul, eforturile fizice repetate si prelungite, alcoolismul cronic. Simptome: astenie, anorexie, constipatie rebela, pareze si paralizii ale membrelor, tulburari de vedere si cardiace, convulsii, oprirea cresterii. Dispar dupa administrarea de B1.

Hipervitaminoza indusa de alimentatia nu exista. Surplusul de vitamina B1, administrat pe gura, se elimina rapid prin urina. Totusi, uneori apar: greata, varsaturi, tahicardie, fenomene alergice (care dispar rapid dupa intreruperea administrarii). Au fost semnalate cazuri de ”soc” mortal, dupa administrarea intravenoasa de vitamina B1.

Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavina)

Avitaminoza se manifesta prin: paloare a mucoasei buzelor, macerare si fisurare, inflamarea si fisurarea pielii colturilor gurii, limba rosie – zmeurie, congestia vaselor conjunctivei, conjunctivita, lacrimare; scaderea acuitatii vizuale in timpul zilei, dermatita seboreica a pleoapelor (cu senzatia de arsura), par uscat, rarit; unghii friabile, eliminarea de scaune moi, grasoase, ataxie si astenie, tuburarea cresterii.

Hipervitaminoza B2 nu este cunoscuta la om.

Vitamina B3 (P.P., niacina, acid nicotinic) are actiune antipelagroasa si se gaseste in cantitati suficiente in alimentatia omului sanatos.

Avitaminoza nu exista la omul sanatos, normal alimentat.

Hipervitaminoza apare dupa doze mari de vitamina B3 si se manifesta prin: inrosirea fetei, varsaturi, diaree, ameteala.

Vitamina B6 (piridoxina)

Carenta ei poate sa apara la 3 din 1000 de sugari hraniti timp indelungat numai cu lapte praf sau lapte condensat. De asemenea, la tuberculosii tratati cu izoniazida (fara administrarea de B6) si la gravide cu varsaturi repetate. Simptome: iritabilitate, chiar convulsii (la sugari); tulburari gastro-intestinale (balonari, varsaturi, diaree); dureri si amorteli musculare. Carenta ar fi si cauza de calculoza renala.

VITAMINA C

Se gaseste in cantitati suficiente in alimentatia sanatoasa.

Laptele mamei are suficienta vitamina C, daca ea are o alimentatie in cantitati necesare. Laptele de vaca si laptele praf nu acopera nevoile sugarului; de aceea, trebuie sa se administreze vitamina C din primele zile de viata.

Avitaminoza C determina scorbut.

Carenta moderata de vitamina C determina hemoragii in special ale gingiilor, vindecare inceata a plagilor, iritabilitate. De asemenea, favorizeaza infectiile, scade randamentul fizic si incetineste cresterea.

Excesul de vitamina C nu determina accidente, deoarece se elimina repede prin urina.

Celelalte 14 vitamine cunoscute nu pun probleme de avitaminoza sau hipervitaminoza, la o alimentatie rationala, corecta, la omul sanatos.

Vitaminele necesare, in caz de aport alimentar insuficient sau in anumite stari patologice, vor fi prescrise de medic.

Hipervitaminoze - adeseori cu manifestari patologice - apar de regula cand adultii, dar mai ales copii, consuma in doze mari si timp prelungit diferite vitamine, fara avizul medicului.

Dr. Petrescu Coman