Responsabilitatea conducerii autovehiculelor este nu numai personala, ci si colectiva. Ea implica pastrarea treaza a tuturor aptitudinilor necesare sigurantei traficului. Cei ce se aseaza la volan trebuie sa stapaneasca perfect vehiculul pe care il conduce, dar pentru aceasta trebuie sa fie, in primul rand, stapan pe propriul organism, care trebuie sa-si mentina capacitatea de a actiona in orice conjunctura in modul cel mai favorabil.

Este bine cunoscut ca unele stari de comportament (nervozitate, agresivitate, impulsivitate), precum si unele stari patologice (boli psiho-nervoase, ca epilepsia si altele) pot cauza accidente prin pericolul pierderii cunostiintei sau incapacitatea de a actiona corespunzator in situatiile impuse de trafic. Acestea sunt cu exigenta luate in considerare la eliberarea carnetului de conducere si la controalele medicale efectuate periodic, conducatorilor auto, aparitia unor boli care pericliteaza siguranta in circulatie fiind determinanta pentru interdictia de conducere. Chiar si atunci cand sub acest aspect toate sunt in ordine, pot surveni situatii neasteptate, cand, fie din neglijarea unor reguli cunoscute (interdictia totala a consumului de alcool), fie din necunoasterea lor (efectele neasteptate ale unor medicamente administrate), conducatorii auto sunt pusi in situatii care nu le mai pot da siguranta asupra volanului.

Daca se cunosc efectele nefavorabile ale consumului de alcool asupra aptitudinilor necesare conducerii vehiculelor, mai putin sunt cunoscute, insa, efectele unor medicamente cu actiune asupra sistemului nervos central, care pun conducatorul auto in situatii critice. Necesitatea utilizarii unor astfel de medicamente impune interzicerea manuirii volanului. In era noastra se constata o foarte mare frecventa a utilizarii unor grupe de medicamente care actioneaza asupra sistemului nervos. Aici se pot cita hipnoticele si sedativele, dar mai ales tranchilizantele, linistitoare, depresante ale sistemului nervos central. Din aceasta grupa fac parte diazepamul, hidroxizinul, mebrobamatul, si alte depresante ca amitriptilina, imipramina, clorpromazina, care produc o stare de toropeala, tulburari de vedere (incetosarea vederii si modificari in acomodare) si alte reactii secundare ce prezinta riscuri in stapanirea volanului – ameteli, slabiciune, insomnia, hiper sau hipotensiune, aritmie cardiaca. O situatie speciala o aduce diazepamul, care, dupa un tratament mai indelungat, la intreruperea brusca poate produce o crestere a efectelor antidepresante – reducand, chiar si la oprirea administrarii, abilitatea, vioiciunea mintala, necesare celor ce conduc autovehicule.

O alta grupa de medicamente cu risc in pastrarea facultatilor de conducere auto sunt medicamentele antihistaminice (antialergice), cu utilizare deosebit de frecventa, in alergiile cu diverse localizari, la nivelul pielii, membranelor – ocular, nazale (rinite), bronhiilor (bronsitele alergice) – ce apar datorita multiplilor factori poluanti in continua crestere, atingand tot mai multi oameni. Printre multele si severele efecte adverse ale antihistaminicelor, deosebit de des apare sedatia (calmarea), variind de la un organism la altul, de la starea de slaba toropeala, incapacitate de concentrare, ameteli, hipotensiune, slabiciune musculara, dar si alte stari, de tipul tulburarilor gastro-intestinale, migrena, incetosarea vederii, entuziasm sau depresie excesiva, iritabilitate, ingreunarea si slabiciunea mainilor, efecte care arata clar incapacitatea de a stapani volanul. Medicamentele antihistaminice maresc efectul sedativ al depresantelor sistemului nervos central, alcoolului, hipnoticelor, barbituricelor (ciclobarbital, fenobarbital, dormital), sedativelor si tranchilizantelor. Deci, asocierea dintre acestea mareste si mai mult riscurile in conducerea auto. Deosebit de important este faptul ca la aplicarea locala a histaminicelor (pe piele, mucoase), datorita absorbtiei la acest nivel si a intrarii rapide in circuitul general, este posibila aparitia efectelor secundare, care pot fi accentuate la persoanele peste 60 de ani. Din grupul histaminicelor se numara feniraminul (avil), fenerganul (romergan), clemastina (tavegyl), difenhidramina (benadril, alergan), clorfenoxamina, hilfanul, antazolina (antistina). Uneori si dupa administrarea tagametului (cimetidinului), un inhibant al secretiei stomacale (utilizat in tratamentul ulcerului gastric), sunt constatate reactii adverse neurologice, mai ales la varstnici, la cei cu boli grave sau cu tulburari ale functiilor renale.

Deci fiecare conducator auto este obligat sa tina seama de toate aceste posibilitati de alterare a capacitatii de dirijare a volanului in circulatia rutiera, de dirijare a masinii sau a propriului organism in actiuni riscante. Este clar ca starea de boala, consumul de alcool si administrarea unor medicamente pot aduce stari neasteptate, incompatibile cu activitati ce pretind atentie, agilitate in actiune, stapanire de sine. Stiind cand este sanatos si cand trebuie sa renunte la volan, conducatorul auto este constient de raspunderea pentru propria viata, dar si pentru viata semenilor pe care nu are voie sa-i lezeze din rea vointa sau iresponsabilitate.

Farm. Silvia Chereches